Dragă Tată, Îți scriu acum
Pentru că, să vorbesc,
Este mult prea complicat
Și adesea Îți greșesc.

Am decis că o scrisoare
Va fi mai bine înțeleasă.
Mi-am luat pixul în culoare,
Hârtia cea mai aleasă.

Vreau să Îți mărturisesc
Ce-am ținut de mult să-Ți spun,
Și-anume că, de când Te știu,
Tu ai fost, Doamne, prea bun.

Am plecat fugind de-acasă,
De sub aripile Tale,
Și am căutat în lume
O mai bună alinare.

Am crezut că în plăceri,
Este locul cel mai bun,
Că vor pleca orice dureri,
Dar am rămas singur pe drum.

Focul lumii tot s-a stins.
Nimic nu mă mai alina
Din tot ce-am crezut de vis.
Inima tot suspina.

Supraviețuirea era luptă,
Voiam să fiu și eu ca alții.
Însă am plecat în fugă,
Părăsindu-Te pe Tine, frații.

Deși rușinat și gol,
M-am întors să cer iertare.
Cu privirea în pământ,
Te rugăm s-ai îndurare.

Am fost arogant și dur,
Vedeam porunca Ta drept chin,
Dar când am avut nevoie,
Numai Tu mi-ai fost alin.

Am fugit cât mai departe,
Cu voință Te-am trădat,
Însă Tu ai stat în poartă.
Atâta timp m-ai așteptat.

Ai așteptat să observ felul
Meu murdar de a trăi,
Și că numai lângă Tine
Cel mai fericit voi fi.

M-ai primit din nou cu milă,
Când meritam să mă urăști.
Trebuia să-Ți fie silă,
Nici măcar să mă privești.

Am crezut că vei țipa,
Că mă vei certa amarnic,
Însă Tu m-ai mângâiat
Și ai fost atât de darnic.

Haina ruptă mi-ai schimbat-o
Cu veșminte de-mpărat.
Și chiar de n-ai făcut Tu rana,
Imediat m-ai vindecat.

Cel mai important din toate,
Cu iubire m-ai primit.
Sufletul meu de păcate,
Chiar pe loc l-ai curățit.

Am căzut înaintea Ta,
Copleșit de-așa căldură,
Pentru că mă așteptam,
Doar să mă privești cu ură.

Însă Tu, dragă Părinte,
Harul Tău mi-ai oferit,
Și-am putut să simt cum Duhul
Tău din nou m-a-nsuflețit.

Dar scopul scrisorii mele,
Nu este să-Ți amintesc
Tot ce am făcut pe cale,
Căci știai ce-o să trăiesc.

Ci tot ce vreau să-Ți spun, Părinte,
Este-un sincer mulțumesc.
Pentru toată îndurarea,
Eu de-acuma Te slăvesc.

Mulțumesc c-ai fost lumină,
Când treceam prin întuneric.
Mulțumesc că-n orice luptă,
Doar prin Tine-am fost cucernic.

Când drumul devenea prea greu,
Mulțumesc c-ai apărut,
Și m-ai purtat pe brațul Tău,
Ca să nu mă dau bătut.

Mulțumesc că din mulțimea
De oameni cu amar în vine,
Tu m-ai scos și mi-ai dat rostul
Unei vieți de-acum cu Tine.

Ori de câte ori am plâns,
Am simțit că ești cu mine
Și că lacrima căzută,
Va fi, la final, spre bine.

Mulțumesc că niciodată,
Tu nu m-ai abandonat.
Ci în orice clipă, Tată,
Lângă mine Tu ai stat.

Furtunile Tu le-ai oprit,
Iar soarele-ai adus pe cer,
Ca să nu rămân strivit,
Și să-ngheț de-al nopții ger.

Tu ai fost mereu Acela,
Ce binele meu l-a dorit,
Chiar de eu niciodată,
Cu bine nu Ți-am răsplătit.

Însă de acum încolo,
Știu că sunt din nou acasă.
Voi rămâne lângă Tine,
Viața mea să-Ți folosească.

Am nevoie doar de Tine
Și voi fi cel mai bucuros.
O să caut cu ardoare
Să Te cunosc mai mult, Hristos.

Mulțumesc, preasfinte Tată,
Căci multă milă ai avut.
N-o să Te mai las vreodată!
Semnat, fiul Tău pierdut.

Amin!